SAINT ELIAS [sintiláiəs] 1. Lanț muntos în NV Americii de Nord (Canada și S.U.A.), în m-ții Coastei, extins pe 480 km lungime și 140 km lățime max. de-a lungul graniței dintre Canada (Yukon Territory) și S.U.A. (Alaska); alcătuit din roci vulcanice și sedimentare paleozoice și mezozoice. Are mai multe vârfuri care depășesc 4.000 m alt.: Hubbard (4.576 m), Fairweather (4.663 m), Vancouver (4.755 m), Lucania (5.226 m), Saint Elias (5.489 m) ș.a. Alt. max.: 6.050 m (vf. Logan, cel mai înalt din Canada și al doilea din America de Nord, după vf. McKinley). Pe pantele de S se află ghețarii Malaspina, Guyat, Seward, Bering, Hubbard. Sectorul din S.U.A. inclus parțial în Parcul Național Wrangell-St. Elias, iar cel canadian în Parcurile Totshenshini-Alsek și Kluane. Declarat (în 1979, 1992, 1994) în Patrimoniul natural universal. 2. Vf. în m-ții Saint Elias, la granița Canadei cu S.U.A., la S de vf. Logan. Alt.: 5.489 m. A fost zărit pentru prima oară la 16 iul. 1741 de exploratorul Vitus Jonassen Bering și a fost escaladat pentru prima dată la 31 iul. 1897 de o echipă italiană condusă de Luigi Amedeo, duce de Abruzzi.